Prima dezbatere din acest an a Comunității OSC – EuroUrbanism, ce s-a desfășurat la sfârșitul lunii martie, a tratat subiectul valorificării zonelor urbane, prin proiecte cu impact pozitiv asupra societății și crearea de comunități cu un nivel ridicat al calității vieții – Regenerare urbană sustenabilă.

La întâlnire, parte a unei serii de dezbateri profesionale lunare ale specialiștilor în arhitectură, urbanism și domenii conexe, pe teme de actualitate, a luat cuvântul Sabina Dimitriu, Director Adjunct – URBASOFIA, Președinte – Asociația Profesională a Urbaniștilor din România – APUR.

Sabina Dimitriu a deschis tema, făcând trimitere la repere importante din trecut cu privire la regenerarea urbană, precum Glosarul de dezvoltare spațială de la CEMAT sau „Carta de Toledo”, 1986.

”Ce aș reține este faptul că ar trebui să privim regenerarea urbană ca pe o serie de operațiuni sau o operațiune mai amplă transformativă care să producă transformare economică și socială printr-o serie de intervenții fizice, economice, sociale, politice, de guvernanță ș.a.m.d., în scopul îmbunătățirii calității vieții. Până la urmă, în scopul modificării unei stări, de fapt, care poate fi o zonă urbană degradată sau o zonă urbană depășită din punct de vedere fizic, moral, într-o zonă care să corespundă noilor nevoi, noilor necesități.”

În opinia invitatei, regenerarea urbană integrată ar trebui luată în considerare întrucât semnificația și înțelesul din spatele principiului de regenerare urbană sustenabilă nu sunt foarte bine înțelese și definite. ”Ideea de capital urban, care nu este capitalul urban de infrastructură, nu reprezintă doar spațiile publice, doar spațiile verzi, capitalul urban înseamnă capital social, capital politic, patrimoniu, capital economic și, atunci, prin această întrepătrundere, putem să vorbim despre regenerare urbană. Altfel, putem să vorbim despre intervenții de reabilitare, cosmetizare, intervenții care, dacă nu sunt asumate, sau dacă nu corespund unui scop al regenerării, este posibil să fie doar niște proiecte ușor finanțabile și binevenite.”, a completat președinta APUR.

Regenerarea urbană la nivelul României

Regenerarea urbană la nivelul țării noastre, adoptarea acestui principiu, respectiv adaptarea la programele administrative desfășurate în orașele noastre vine la pachet cu o serie de probleme, după cum ne explică  Sabina Dimitriu: ”Cred că una dintre cele mai mari probleme pe care le văd în lucrul cu orașele, cu zonele metropolitane, este această afundare într-un context de dependență din ce în ce mai puternică față de un cadru extern care se grefează pe modul în care operează orașele și își definesc strategiile. Problema pe care o văd eu este faptul că instituțiile abilitate nu reușesc să gândească critic un plan care poate fi funcțional și care poate aduce rezultate. În momentul în care eu îl transfer mai departe, ca Administrație Publică, și îl primesc înapoi făcut, problema se pune: avem un plan, cum procedăm?”

”Când nu există această capacitate de implementare, de management de portofoliu, de monitorizare, de evaluare, acest exercițiu riscă să devină o automatizare a răspunsului la niște oportunități de finanțare. Acest cadru în sine, în lipsa unei capacități care este foarte dificil de implementat pentru un oraș, în lipsa unei capacități de gândire strategică și de asamblare a tuturor pieselor și a oportunităților, riscăm să ne ducem după fiecare mini-oportunitate de asfaltare, de copăcei, de băncuțe etc.”, a mai completat aceasta.

Din punctul său de vedere, problema cea mai mare pe tema regenerării urbane ține de lipsa de lucru integrat la nivel de primărie, ține de capacitatea lacunară a primăriei de a colabora instituțional cu organizații care pot asigura o implementare, o monitorizare și o evaluare a acestor strategii.

”Una dintre marile probleme este lipsa capacității interne, cadrul de dependență și reacția absolut întârziată a orașelor de a se alinia, mai mult formal, la o serie de oportunități externe, deci planificarea programatică, nu strategică.” 

Excepții sau „campioni ai regenerării urbane” în România

Dezbaterea a pus în lumină și situații fericite cu privire la regenerarea urbană în România. Plecând de la premisa că acolo unde administrațiile își doresc să progreseze în managerierea orașelor, în dezvoltarea societății civile, în alinierea la standardele europene, evoluția se poate face simțită, chiar dacă în pași mici. Prin urmare speranță există referitor la expansiunea viziunii asupra regenerării urbane în orașele noastre și a implementării acțiunilor specifice. ”În ultimii 8 ani am lucrat în proiecte internaționale de cercetare aplicată și orașele care au beneficii sau care au fost implicate în aceste proiecte și care au putut să aloce niște oameni din echipa municipală pe proiect, să-i plătească, să-i trimită la întâlniri, să vadă ce fac alte orașe, să meargă în vizite de studiu, să piloteze diverse soluții, sunt orașe care au avut de câștigat pentru că oamenii aceia mai departe au putut să înțeleagă că se pot face lucrurile și altfel.”

Mai departe și în încheierea intervenției sale pe această temă, Sabina Dimitriu a oferit câteva exemple de bună practică. ”Vin cu câteva exemple de la Alba Iulia, unde am fost implicată în multe proiecte, inclusiv de regenerare urbană, prin reutilizarea temporară a spațiului public și privat, adică prin implicarea anumitor proprietari. Un alt exemplu este Clujul cu care încă lucrez, pentru că administrația sa are curiozitatea să privească ce fac alte orașe.”