Odată cu pătrunderea tehnologiei în domeniul arhitecturii, procesele de proiectare au fost transformate. Arhitecții au urmărit noi orizonturi pentru a se ocupa de concepte precum adaptabilitatea, flexibilitatea, mobilitatea și interactivitatea, cât și pentru a stabili un dialog dinamic între oameni și mediu. Prin urmare, arhitectura cinetică a fost dezvoltată ca o nouă abordare a designului arhitectural pentru a răspunde circumstanțelor înconjurătoare în schimbare. În consecință, numeroase clădiri cinetice au fost construite cu scopul de a îmbunătăți performanța energetică a clădirii, oferind în același timp utilizatorilor un mediu interior optim.

Proiectat de Jean Nouvel, Institutul Lumii Arabe a beneficiat de motivele Mashrabiya pentru a demonstra o legătură clară cu cultura tradițională arabă, permițând în același timp luminii filtrate să treacă prin ecranele de oțel. Fațada de sud-vest este un perete cortină placat cu sticlă, care schimbă desene geometrice în spatele peretelui de sticlă. Constând din 240 de deschideri fotosensibile controlate de motor, sau obloane, clădirea funcționează ca un brise soleil (caracteristica unei clădiri care reduce câștigul de căldură în interiorul acesteia prin devierea luminii solare), deschizându-se și închizându-se automat pentru a gestiona cantitatea de lumină și căldură care intră în structură. Prin urmare, zonele interioare sunt prevăzute cu lumină filtrată, ceea ce este un efect comun în arhitectura islamică datorită tehnicilor sale orientate spre climă. Utilizarea inventiva a tehnologiei în această structură a adus premiul Aga Khan pentru arhitectură.

 

Citiți articolul integral pe platforma Comunității de Urbanism și Arhitectură, EuroUrbanism.ro