În cadrul unui nou episod O oră cu arhitectul, arh. Șerban Țigănaș l-a avut ca partener de dialog pe arh. Ștefan Bâlici, pentru o discuție despre strategii pentru patrimoniu.

Arh. Ștefan Bâlici este directorul general al Institutului Național al Patrimoniului – INP, Conf. Dr. la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, autor, editor, cercetător, fiindu-ne foarte cunoscute caietele ARA, o colecție de documente din domeniul arheologiei, restaurării și arhitecturii, la care acesta are o contribuție deosebită. De asemenea, este membru într-o serie de organizații foarte importante, legate de patrimoniu, cum sunt ICOMOS, Europa Nostra, Comisia Națională a Monumentelor Istorice și Asociația „Arhitectură. Restaurare. Arheologie” (ARA).

Dialogul dintre cei doi arhitecți a debutat cu un subiect de actualitate, Roșia Montană, de curând inclusă pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Roșia Montană, un patrimoniu de frontieră între tradiția locală și aspirațiile urbane

”Pentru un arhitect, Roșia Montană este o provocare completă, pentru că are toate formele posibile de manifestare ale patrimoniului fizic și ale patrimoniului mobil, în cele mai reușite forme de existență. Pe o parte, e ceea ce vedem la suprafață, la prima vedere – un sat oarecare, pentru că starea în care a ajuns astăzi nu-l mai lasă să-și exprime toată valoarea și frumusețea. Dar, dacă treci peste «primul strat de praf», sigur descoperi valoarea extraordinară a unui patrimoniu vernacular, dar care este, în același timp, un patrimoniu de frontieră între tradiția locală și aspirațiile urbane, ceea ce îl face cu totul special”, a declarat arh. Ștefan Bâlici.

Roșia Montană este situată în mijlocul munților Apuseni, într-o zona mai degrabă rurală, înconjurată de zone tipice peisajului montan locuit, dar este o localitate cu elemente de urbanism, clădiri publice care fuzionează cu organicul și cu firescul arhitecturii tradiționale locale. ”Totul într-un cadru natural deosebit, care e total modificat de acțiunea omului, peste tot – mineritul, dar și activitățile obișnuite, agro-pastorale ale munților Apuseni.”

Programul Adoptă o casă la Roșia Montană, la inițierea căruia a participat și arhitectul, este un program de salvare a arhitecturii locale, bazat pe o distribuire variată a resurselor. Pe lângă că este un program de crowdfunding, o adoptare simbolică a unor case, arhitectul a specificat că acest program înseamnă și donații dedicate anumitor șantiere de restaurare a unor clădiri valoroase din Roșia Montană și că, de asemenea, înseamnă participarea la lucrările care se efectuează în fiecare vară, în care mai multe șantiere sunt deschise pe mai multe fronturi, clădiri importante din întreaga localitate.

După cum explică invitatul, programul acesta poate însemna inclusiv participarea prin servicii de proiectare sau cu materiale de construcție. ”Există chiar o platformă de partajare de resurse pentru salvarea patrimoniului. Farmecul acestui program vine din faptul că a creat grupuri, comunități, în jurul acestor proiecte, dedicate arhitecturii tradiționale din Roșia Montană.”

În perspectivă, arhitectul speră la implementarea celor două proiecte de restaurare demarate prin Programul Național de Restaurare a Monumentelor Istorice, finanțat de Ministerul Culturii și gestionat de Institutul Național al Patrimoniului. ”E pentru prima oară când statul investește în patrimoniul imobil de la Roșia Montană, în restaurarea și punerea în valoare a acestuia. E vorba de 2 case parohiale, una greco-catolică, cealaltă reformată, ambele transformate în centre culturale și spații pentru școli de vară, tabere și inclusiv pentru cazare. Deci vor fi spații deschise publicului și centrate pe activități culturale și educative.”

Arh. Ștefan Bâlici a menționat și importanța deblocării PUG-ului pentru Roșia Montană, lipsa acestuia împiedicând configurarea unei viziuni de dezvoltare, care să se transpună în instrumente de urbanism si amenajarea teritoriului.

Imaginea patrimoniului din România, la ora actuală

Întrebat despre starea actuală a patrimoniului național, Ștefan Bâlici explică că este vorba de un sistem care a fost neglijat: ”Și când spun sistem, mă gândesc la instituții publice, cadru legislativ, fonduri și apoi operatori privați (firme de proiectare, firme de execuție) care pun în aplicare proiecte. Neexistând nici interes, nici fonduri, de zeci de ani, sistemul acesta s-a atrofiat, iar acum suntem în situația în care nu avem suficienți operatori specializați, care să facă față unei eventuale creșteri de interes și de fonduri. Nu avem personal.

Sunt fonduri concentrate în puține locuri, nu sunt infuzate în tot țesutul. Dovada problemelor de sistem este numărul mare de proiecte eșuate, care au fost finanțate cu fonduri europene în ultimele 2 exerciții financiare ale UE. Avem unele eșecuri notorii, altele mai puțin notorii, o parte notorii doar pentru specialiștii care cunosc detaliile si pot face o evaluare ceva mai profundă, dar lucrurile stau, de fapt, destul de rău.”

Strategii INP privind revigorarea sistemului de protecție a patrimoniului

Directorul INP a dus în atenție necesitatea restaurărilor mari ca Peleș, de exemplu, dar și faptul că, în afara de cazurile acestea în care sunt necesare investiții mari, proiecte complexe, el este de părere că utile ar fi cât mai multe proiecte mici care să pătrundă mult, să se difuzeze în societate, pentru că astfel ar crește și capacitatea de a gestiona asemenea proiecte.

”Noi am susținut importanța de a acorda finanțări mai mici și mai multe, ca să putem răspunde problemelor urgente, grave, fără să intrăm în complexitatea unor restaurări ample, profunde. Din păcate, însă, în continuare, planificarea fondurilor europene și a celor naționale, deși e mai bine pusă în discuție în dezbatere publică, tot nu ia în considerare, în mod fundamental, factorul profesional.

Prin INP, am cerut autorităților care gestionează viitoarele programe de finanțare, să fim acceptați ca parte în dezbaterea profesională pentru generarea programelor de finanțare pe o serie întreagă de domenii de investiție. De exemplu, pe transporturi, chiar dacă poate părea ciudat, dar vorbim de gări, căi ferate istorice, toate lucrările de artă și infrastructură, construcția anexei, e un patrimoniu absolut extraordinar. Și, atunci, dacă România are această prioritate a redezvoltării infrastructurii feroviare, neapărat trebuie să aibă în vedere și componenta de patrimoniu. Apoi, dacă vorbim de dezvoltarea infrastructurii feroviare, trebuie să fim conștienți că această infrastructură traversează nenumărate situri arheologice și, ca sa nu ajungem în situația, atât de cunoscută nouă, în care «se blochează proiectul din cauza arheologilor» (niciodată nu s-a blocat din cauza arheologilor, s-a blocat pentru că nu a fost luată în calcul arheologia la momentul potrivit, la planificarea inițială)”, a declarat arhitectul Ștefan Bâlici.

Colaboratorii INP și soluțiile de digitalizare

Așa cum a mărturisit arhitectul, lista monumentelor istorice din România conține neclarități: ”Mă refer, în special, la zonele ample urbane care sunt clasate ca monument istoric, sub categoria sit sau ansamblu. Acestea pot constitui un fel de balast al listei, zone de aplicare dificilă sau imposibilitate de aplicare, cu efecte asupra întregului sistem, ca o umbră. Sunt acum peste 30 de mii de poziții. Comparând cu alte țări, suntem nici prea jos, nici foarte sus. Cel mai sus e Germania, cu 1 milion de monumente istorice.

În România, este drept ca sunt multe clădiri cu adevărat valoroase, care merită să fie în listă și nu sunt, tocmai de aceea, lista, în fiecare țară, este un document în mișcare, care se poate îmbogăți. INP nu are niciun fel de funcție de decizie în acest proces, nici de clasare, nici de declasare, dar poate exprima opinii și poate face studii care să fundamenteze anumite decizii.”

INP colaborează cu organizații din zona nonguvernamentală, arhitectul menționând Fundația Pro Patrimonio”care și-a asumat în mai multe cazuri pregătirea dosarelor (pe care legea le pune în sarcina direcțiilor județene pentru cultură), iar noi asigurăm consultanța pe partea aceasta de procese administrative, de relație cu direcțiile pentru cultură, cu alte autorități, astfel încât lucrurile să meargă.”

Directorul INP a mai menționat colaborarea cu OAR Filiala București, care are un grup dedicat patrimoniului cultural și Programul 112 Patrimoniu, prin care arhitecții își propun să salveze, prin acțiuni administrative, clădiri istorice valoroase din oraș. ”Cred că această colaborare este cheia în condițiile actuale, în care toți suntem depășiți de situație. Și societatea civilă care e foarte activă și vigilentă cu ce se întâmplă cu patrimoniul, e depășită de natura și cantitatea problemelor iar noi, instituțiile publice, suntem, din păcate, în aceeași situație – avem un personal insuficient, avem un responsabil pentru 6-7 județe.”

Soluțiile de digitalizare sunt o măsură de compensare a lipsei de personal la INP: ”Printr-un proiect european gestionat de Ministerul Culturii am reușit construirea unei platforme online pe care se va muta toată baza de date a patrimoniului imobil, tot ce înseamnă informațiile din spatele listei monumentelor istorice, iar lista va deveni, astfel, un registru online cu actualizare continuă, în timp real. Următorul pas este crearea de aplicații mobile de culegere de date și lansarea de campanii de lucru cu comunitățile, cu ONG-urile, cu cine dorește sa participe, pentru că, altfel, noi nu avem cum să știm care este situația reală a monumentelor.”

Strategia Națională pentru Monumente Istorice și Timbrul Monumentelor Istorice.

”Particularitățile acestei strategii vin din faptul că am încercat să echilibrăm lucrurile, așezând instituțiile publice (care, sigur, trebuie să legifereze, să creeze un cadru funcțional pentru ca toți ceilalți să poată acționa) pe aceeași linie cu oamenii, în diferitele lor forme de asociere: grupuri informale, fundații, asociații (factorii activi cei mai importanți pentru protejarea patrimoniului), care au nevoie de un cadru optim de funcționare și de sprijin”, a spus arhitectul.

”Cea mai interesantă organizație internațională, care se preocupă și de problema patrimoniului, este Consiliul Europei, al cărei țel este promovarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept. În acest context se înscrie Strategia pentru secolul XXI a Consiliului Europei, cu privire la patrimoniul cultural, cu 3 direcții de acțiune: socială, dezvoltare teritorială și economică și cunoaștere.

În felul acesta încercăm să ne articulăm și noi demersurile noastre, la scara acestui Institut, care, sigur, este doar autoritate profesională, nu și legislativă și administrativă; practic, deja am pus în aplicare abordarea aceasta, prin Timbrul Monumentelor Istorice, un mecanism de finanțare reformulat complet în 2019, în care am introdus componenta educațională și componenta comunitară, ca elemente de eligibilitate pentru un proiect de patrimoniu.”

Vă recomandăm să vizionați și versiunea video, AICI.

————–

O oră cu arhitectul este una din activitățile lunare ale Comunității OSC – EuroUrbanism, dezvoltată de Oameni și Companii cu sprijinul Wienerberger și Velux, în calitate de Parteneri.

Partener profesional al platformei EuroUrbanism.ro este Uniunea Arhitecților din România.

Oameni și Companii – OSC este un ecosistem avansat de marketing care integrează peste 130 comunități business și profesionale și 33 de platforme digitale proprii asociate acestor comunități. Toate comunitățile OSC: aici. Toate platformele OSC: aici. Portofoliul OSC: aici.